Atunci cand scriem un radical simplu noi de fapt cautam un numar care ridicat la puterea a doua sa ne dea .
Asa ca atunci cand nu se scrie un ordin langa radical, se subintelege ca este de gradul . Metoda corecta de a scrie radicalul de mai sus este .
Ordinul unui radical este puterea la care trebuie ridicat un numar pentru a obtine numarul de sub radical.
Radicalul de ordin este numarul care ridicat la puterea a doua ne da numarul de sub radical:
atunci , si vom avea mereu
in acest caz se numeste radicalul de ordin 2 (sau radacina patrata) a lui .
Numai numere pozitive
Ceea ce trebuie sa retinem este ca trebuie intodeauna sa fie mai mare ca .
Nu avem cum sa extragem un radical dintr-un numar negativ. De exemplu, nu putem calcula pentru ca nu exista nici un numar real , care ridicat la puterea a doua sa ne dea .
Orice numar real, cu sau fara minus, daca il ridicam la patrat ne va da un numar pozitiv.
De aceea cand vrem sa aflam numarul care a fost ridicat la patrat, trebuie sa incepem cu un numar pozitiv.
Daca se intampla sa avem o expresie sub radical, de genul aceasta trebuie sa vin insotita de conditia adica .
Sau atunci trebuie sa avem conditia adica
Extragerea radicalului
Daca ar trebui sa aflam atunci rezultatul ar fi , nu?
Adevarul este ca rezultatul este , pentru ca ceea ce rezulta dintr-un radical trebuie sa fie mereu pozitiv.
De exemplu, daca avem de calculat atunci rezultatul ar fi care de fapt inseamna , pentru ca .
Asa ca desi avem o ridicare la puterea a doua sub radical, si prin radical o anulam de fapt, noi tot trebuie sa obtinem o expresie care este mai mare ca .