Atunci cand scriem un radical simplu 25 noi de fapt cautam un numar care ridicat la puterea a doua sa ne dea 25.

Asa ca atunci cand nu se scrie un ordin langa radical, se subintelege ca este de gradul 2. Metoda corecta de a scrie radicalul de mai sus este 252.

Ordinul unui radical este puterea la care trebuie ridicat un numar pentru a obtine numarul de sub radical.

Radicalul de ordin 2 este numarul care ridicat la puterea a doua ne da numarul de sub radical:

a=x atunci x2=a, si vom avea mereu x>0

x in acest caz se numeste radicalul de ordin 2 (sau radacina patrata) a lui a.

Numai numere pozitive

Ceea ce trebuie sa retinem este ca a trebuie intodeauna sa fie mai mare ca 0.

Nu avem cum sa extragem un radical dintr-un numar negativ. De exemplu, nu putem calcula -4 pentru ca nu exista nici un numar real , care ridicat la puterea a doua sa ne dea -4.

Orice numar real, cu sau fara minus, daca il ridicam la patrat ne va da un numar pozitiv.

  1. (-3)2=9
  2. 62=36
  3. (-23)2=49

De aceea cand vrem sa aflam numarul care a fost ridicat la patrat, trebuie sa incepem cu un numar pozitiv.

Daca se intampla sa avem o expresie sub radical, de genul x-1 aceasta trebuie sa vin insotita de conditia x-1>0 adica x>1.

Sau 3x+23 atunci trebuie sa avem conditia 3x+23>0 adica

3x+2>03x>-2x>-23

Extragerea radicalului

Daca ar trebui sa aflam a2 atunci rezultatul ar fi a, nu?

Adevarul este ca rezultatul este |a|, pentru ca ceea ce rezulta dintr-un radical trebuie sa fie mereu pozitiv.

De exemplu, daca avem de calculat (1-3)2 atunci rezultatul ar fi |1-3| care de fapt inseamna 3-1, pentru ca 3>1.

Asa ca desi avem o ridicare la puterea a doua sub radical, si prin radical o anulam de fapt, noi tot trebuie sa obtinem o expresie care este mai mare ca 0.